La mai bine de 80 de ani de la interzicerea mișcării legionare, Zelea Codreanu și Miscarea Legionară extercită încă o atracție surprinzătoare pentru o categorie e români cu vederi naționaliste. De câte ori apare câte un articol despre legionari pe facebook apar automat o puzderie de comentarii apreciative pentru Zelea Codreanu și mișcarea extremistă înfiițată de acesta. Toți aceștia văd în el un patriot sau chiar un erou și ignoră crimele comise de el și orgaizația ''fasciștilor în ie'' condusă de acesta.
Și totul a început odată cu candidatura la preșidenție a lui Căilin Georgescu care a revigorat mișcarea neolegionară dar și pe cea a nostalgicilor după comunism două ideologii aparent opuse dar care au un numitor comun, naționalismul.
În urmă cu 100 de ani, prefectul de poliție Manciu cădea secerat de gloanțe pe scările Tribunalului din Iași. Îl împușcase ziua, în amiaza mare și de față cu toată lumea, un tânăr pe nume Corneliu Zelea Codreanu.
Procesul care a urmat a fost o desfășurare de forțe a xenofobiei, naționalismului, intoleranței, cu manifestații publice în favoarea asasinului, cu campanii de presă și din om în om. Nu exista Internet, dar existau manifestele, broșurile și pliantele împărțite pe stradă. Jurații l-au achitat pe criminal, după o campanie în presă care-l transformase pe Codreanu din ucigaș în erou național.
Cum se ajunsese aici?
Mișcarea extremistă a început, după Marea Unire, sub stindardul unui slogan care unora s-ar putea să li se pară cunoscut și azi: "România românilor!". Ideea centrală era că România este ținută în loc și împiedicată să se dezvolte de către străini. În principal evrei.
Tinerii exaltați din această mișcare își impuneau punctul de vedere cu bâta. Codreanu a bătut personal jurnaliști, proprietarii unor chioșcuri de ziare și alți studenți, în incinta Universității și pe străzile Iașiului, până când - în final - a fost exmatriculat.
Dar chiar și atunci măsura a rămas fără efect, pentru că extremiștii aveau susținere inclusiv în interiorul Universității Iași. Profesorul A.C. Cuza a avut grijă ca Facultatea de Drept să nu-l elimine pe bătăuș.
Un alt detaliu care s-ar putea să pară cunoscut este acela că ascensiunea mișcării extremiste a fost nu doar tolerată, dar și folosită discret de autorități, la început, Puterea crezând că își poate atinge unele ținte fără să implice direct forțele de ordine.
Dar politicienii se înșelau crezând că pot ține în lesă monstrul. Violențele din universități s-au extins în toată țara, apoi s-au revărsat pe străzi.
A fost mai întâi un complot care viza asasinarea unor lideri ai comunității evreiești, miniștri și politicieni români considerați „vânduți jidanilor“. Tentativa a eșuat, grupul condus de Codreanu și Moța a fost arestat, dar o mare campanie națională în favoarea lor, care-i zugrăvea drept eroi, a dus la achitarea lor.
A fost apoi tentativa de asasinat a lui Moța asupra colegului său, Vernichescu, suspectat de trădare. Victima a fost împușcată de mai multe ori chiar în incinta închisorii. Moța a stat un an în pușcărie pentru fapta sa, apoi achitat din nou, de asemenea în ovațiile mulțimii care-l transformase în erou.
Apoi, inevitabilul s-a produs și au început să apară morții.
Totul începuse, așa cum am scris la început, cu entuziasmantul „România românilor“.
colectionarul de istorie @
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu