Plângăcioșii au scos Sfânta Constituție la înaintare. Negocierea… mai încolo.
SANITAS
îl atacă pe Bolojan că „încalcă Constituția” pentru ideea ca
absolvenții de Medicină (studii la buget + rezidențiat plătit) să rămână
câțiva ani în România.
Și vin argumentele-standard, scoase din mapă:
Art. 25 – libera circulație.
Art. 41 – libertatea muncii.
CEDO – „ne dă în judecată toată lumea și plătește statul despăgubiri”.
Bun. Dar hai să vorbim adult:
nimeni nu zice să legi medicii cu lanțul de calorifer.
Discuția reală e despre recuperarea investiției publice sau despre contracte de tip “primești – dai înapoi”.
În Europa există mecanisme de „return of service”:
În
Ungaria, studenții pe locuri finanțate de stat (Hungarian state /
partial scholarship) semnează un Student Scholarship Contract care
prevede, pe scurt:
după
diplomă, trebuie să aibă raport de muncă în Ungaria la un angajator sub
jurisdicție maghiară pentru o perioadă legată de anii finanțați;
dacă nu își îndeplinesc obligațiile, trebuie să ramburseze statului valoarea finanțării (cu reguli de calcul și actualizări).
Detaliul „tare” (scris negru pe alb):
În modelul de contract publicat de sistemul maghiar (Felvi), obligația de muncă este definită ca:
perioadă
dublă față de durata studiilor finanțate, realizabilă în maximum 20 de
ani după diplomă (poate fi „în bucăți”, nu neapărat continuu).
Deci nu e “fantasy autoritar”.
E un model administrativ:
statul finanțează → statul cere serviciu sau rambursare dacă pleci imediat.
Iar replica “realitatea demonstrează că exodul e din suprasolicitare, lipsă personal, infrastructură” e corectă.
Dar e și incompletă.
Pentru că:
dacă pleacă medicii tineri imediat, deficitul rămâne.
dacă deficitul rămâne, suprasolicitarea crește.
dacă suprasolicitarea crește, pleacă și mai mulți.
E un cerc vicios.
Și îl rupi doar cu două lucruri: condiții + mecanisme. Dacă medicii rămân în România câțiva ani dispare suprasolicitarea.
Și aici vine partea pe care “plângăcioșii” o ocolesc elegant:
Statul “nu poate legal să constrângă”?
Ba poate să legifereze condiții pentru banii publici.
Nu “stai cu forța”.
Ci: vrei libertate totală imediat? ok, atunci nu lași nota de plată pe români.
Bolojan
a formulat ideea exact în cheia asta: „medicii formați pe bani publici
au o obligație față de țară, să lucreze câțiva ani în România”.
În
paralel, medicii spun: „nu noi abandonăm țara, țara ne abandonează de
35 de ani”, invocă infrastructura, suprasolicitarea, lipsa protecției
juridice etc.
Doar că asta nu anulează cealaltă problemă: cine plătește formarea și cine încasează beneficiul?
E
normal ca România să plătească formarea și rezidențiatul, iar medicul
să plece imediat fără nicio obligație și fără nicio rambursare?
Adică românii să plătească “medici pentru export”, iar la spital să găsești “nu avem”.
Judecătorii
se pensionează la 48 de ani, polițiștii la 47 de ani, medicii fug din
țară imediat și tot ei au tupeul să spună că sunt suprasolicitați, că au
nevoie de mai mulți colegi, să fie plătiți mai mult pentru că fac ore
suplimentare.
Ia stați și voi la muncă până la 65 de ani, ca toți românii, o să vedeți cum dispare suprasolicitarea!
De ce românii să plătească formarea de medici, aceștia să plece imediat
din țară iar când românii merg la spitale nu găsesc pe nimeni? Românii
plătesc milioane pentru medici fantomă?
”În
ceea ce priveşte problemele legate de dezechilibre rural, urban, medici
şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi în ţara noastră
de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la
buget, rezidenţiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara
asta şi cel puţin câţiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de
zile trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat premierul Ilie
Bolojan, la o întâlnire cu primarii de comune.
.
