vineri, 23 octombrie 2026

Niciunul din politicienii de până acum nu a fost interesat de popor ?




  Există o prejudecată care este invocată intens în ultimul timp pe saiturile de socializare și anume că ''Niciunul din politicienii de până acum nu a fost interesat de popor''. Afirmația este parțial adevărată, nu putem spune însă că absolut niciun politician nu a fost interesat de popor. Au existat și oameni care au încercat să facă lucruri bune. Dar este legitim să întrebi de ce, după atâția ani, atât de mulți români simt că statul lucrează mai degrabă pentru cei aflați la putere decât pentru cetățeanul obișnuit.
Partidul Social Democrat a fost o perioadă îndelugată favorită la alegeri dar până la urmă mulți oameni ''s-au prins'' de strategia lor așa cum afirma Simonis într-o discuție înregistrată care a circulat pe facebook '' . Acesta afirm că ''Marea masă a populației sunt proști și ne votează le dăm și lor ceva (celebra mită electoral) după care ne instalăm oamenii în posturi cheie apoi 4 ani curge lapte și miere''' (pentru ei desigur)...
Asta a fost constant politica PSD mituirea electoratului prin mărirea salariului minim și al pensiilor, prin instituirea punctului de pensie statul mărește pensia tuturor inclusiv a celor cu pensii uriașe de zeci de mii de euro...Toți trebuie să primescă pentru că toți au drept de vot și vor vota PSD , acum că statul va acumula datorii imense datorită acestor practici, pe politicienii șarlatani asta îi interesează mai puțin.
Era necesară o mărire a pensiilor chiar anual dar nu pentru toți pensionarii ci numai pentru cei cu pensii mici , cel mult medii.  
Și nu doar social-democrații au aruncat bani pe fereastră au făcuto și liberalii prin programul ''rabla'' prin care statul oferea banii , sume substanțiale celor care doreau să cumpere mașini noi, sub pretextul reînoirii parcului auto. Astea fiind cele mai cunoscute metode de risipă a banului public dar sunt multe altele mai puțin vizibile precum acordarea de prime sau salarii uriașe unor manegeri din diferite instituții ale statului, cheltuieli inutile de tot felul.
 
Corupția la nivel înalt

 La toate acestea se adaugă corupția la nivel înalt ...salariile și pensiile uriașe ale magistraților , instituția magistraturii devend stat în stat . Teoretic ar exista căi de rezolvare și a acestei situații prin modificarea constituției dar politicienii mai ales cei de la PSD se opun oricăror schimbări .   
 
 Și atunci, care este soluția?
 
  ''Suveraniștii'' adică gloata care pe facebook pare să dețină majoritatea, cred că singura soluție ar fi dispariția actualei clase politice și înlocuirea ei cu un lider suprem puternic și patriot în persoana lui Călin Georgrescu alături de partidul AUR. Ei sunt fermi convinși că idolul lor este nevinovat indiferent de probele pe care le deține justiția...și chiar de ar fi vinovat ''alții au furat mai mult'' zic ei . De propaganda legionară care nu poate fi tăgăduită fiind făptuită în public chiar la TVR adepții lui CG o ignoră, unii din susținători fiind la rândul lor cel puțin simpatizanți ai neolegionarilor.
 

 Prima impresie
Să fiu sincer când l-am văzut pe Călin Georgescu pentru prima dată în campania electorală în dezbatere la TVR în dialog cu Cristian Terheș ma impresionat  felul lui de a vobi calm, dădea impresia că le știe pe toate, atunci m-am gândit... individul ăsta este chiar interesant. 

Primul discurs 

Însă ulterior cund l-am auzit rostind discursul de invingător în primul tur al alegerilor din 2024 pe un ton apăsat, milităros care amintea de mareșalul Antonescu (criminalul de război), m-am îngrozit.
 Ca unul care am trăit 35 de ani în comunism cu dictatorul Ceaușescu, scurtul discurs a lui Georgescu a fost un semnal de alarmă, ceva nu este în regulă cu individul ăsta .
 Ulterior  când am aflat detalii despre el , faptul că a făcut propagandă legionară, familia lui fiind în relații mai mult decât cordiale cu crema neolegionarilor din Romania, plus omagierea criminalilor de razboi, pe care chiar căuta să-i imite ma convins cât de periculos este acest individ. 
 
Pe susținătorii fanatici ai lui Călin Georgescu aceste detalii din viața lui pare să nu conteze, singurul lucru important pentru ei este că alesul lor este patriot, își iubește țara ( apropo și Zelea Codreanu ''sfântu'' criminal tot mare patriot se afișa și tot cu gloata după el) . Acești oameni nu au  capacitatea de a judeca critic adică să observe toate aspectele din viața personajului nu să se oprească la un singur aspect care li se pare pozitiv și să ignore restul, așa ceva este inadmisibil.
 Mai mult de atât susținătorii fanatici a lui Călin Georgescu sunt fermi hotărâți să îl susțină pe alesul lor și să îl înscăuneze președinte cu orice preț chiar cu forța dacă altfel nu se poate. Sperăm totuși că nu vor reuși, altfel ar fi un dezastru pentru România. 
 
Uniunea Europeană
 
Pe de altă parte nici alternativa cu apartenența necondiționată la Uniunea Europeană nu ar trebui să fie o variantă acceptabilă, nu se poate accepta chiar tot ce debitează conducerea progresistă a UE. România ar trebui să urmeze cel puțin exemplul Poloniei în acest sens . Europarlamentarul Cristian Terheș a fost un bun exemplu de poziție conservatoare și de urmărire a intersului național la UE însă trebuie ca și guvernul  să meargă pe aceiași linie.
 
 
 
 
  
  
 
 
  

....

luni, 19 octombrie 2026

Franța statul declarat ateu la revoluție

 


Revolte uriașe au loc în Franța, primii care au protestat au fost elevii, studenții apoi s-au alăturat și muncitorii nemulțumiți de scumpirea vieții. Ce a șocat însă a fost modul sălbatic în care s-au desfășurat protestele cu distrugeri de magazine, instituții și tot ce le-a ieșit în cale. 
Și cum s-a ajuns aici ? S-a început cu eliminarea creștinismului. 
 
O prostituată a fost urcată pe altarul Catedralei Notre-Dame și numită „Zeița Rațiunii”. Așa a întors Franța spatele religiei creștine la Revoluția Franceză din 1789. Cei care purtau nume de sfinți au fost obligați să și le schimbe și duminica a fost scoasă din calendarul zilelor libere prin lege.
Franța a ajuns una dintre țările în care religia, indiferent care ar fi ea, e batjocorită. Echibrul e bun, francezii l-au pierdut.
Mai țineți minte cum a fost batjocorită „Cina cea de Taină” la Jocurile Olimpice de la Paris? 
Ecleziastul spune: “ 𝑽𝒊𝒏𝒆 𝒐 𝒗𝙧𝙚𝙢𝙚 𝒄â𝒏𝒅 𝙖𝙧𝙪𝙣𝙘𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙩𝙧𝙚 ș𝙞 𝒐 𝙫𝙧𝙚𝙢𝙚 𝒄â𝒏𝒅 𝙖𝙙𝙪𝙣𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙩𝙧𝙚”
Acum culeg pietrele din vitrinele magazinelor…
Urmașii celor pe care i-a cucerit de-a lungul istoriei au acum cetățenie franceză și sparg vitrinele Louis Vuitton. Și toți au pierdut măsura! 
 
                                               

 
 

duminică, 18 octombrie 2026

LECTURĂ, nu doar pentru cei care-l regretă pe criminalul N. Ceaușescu.


 


”Omul acela mic (- Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da 'io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”
Scăpat din accidentul de la Moscova, unde s-a prăbușit cu un avion, pe 4 noiembrie 1957, Generalul Nicolae Ceaușescu, ajuns, la 39 de ani, al doilea om din Ministerul Forțelor Armate, merge, personal, la Vadu Roșca, în Vrancea, unde țăranii se opun colectivizării. Împușcă, pe loc, nouă dintre ei, rănește și arestează zeci. Dana Radu piere la nici 28 de ani împliniți. Sătenii îl blesteamă pe Ceușescu să moară cu mâinile la spate, fără să se poată ruga, așa cum s-au stins și semenii lor...
Dintre toate țările peste care ciuma comunistă și-a întins neagra mantie, România a opus cea mai înverșunată și mai lungă rezistență. În iarna lui 1957, Nicolae Ceaușescu, proaspăt scăpat din accidentul aviatic de la Moscova, din 4 noiembrie, unde Grigore Preoteasa și-a pierdut viața iar el a fost rănit și ars la mâna dreaptă, află că sătenii din Vadu Roșca, Vrancea, se opun colectivizării. La 39 de ani are, deja, gradul de general, este al doilea om, ca importanță, din Ministerul Forțelor Armate, după ministrul Leontin Sălăjan. Deși nerefăcut complet, anunță că se va ocupa, personal, de ”stârpirea chiaburilor”. Se suie, efectiv, pe tancuri, cheamă camioane în care pune mitraliere, dă ordin ca unitățile Securității Statului, cele de Intervenție, de la Tecuci, să înconjoare satul și pleacă într-acolo.
În 1957, Ceaușescu era deja o persoană importantă printre comuniști, deși nu împlinise, încă, 40 de ani
În martie 1949, Plenara Comitetului Central al Partidului Munctoresc Român decisese colectivizara agriculturii, dar Galațiul și Vrancea rămăsese printre ultimele județe ”libere”, pentru că aici ”oamenii locului erau îndărătnici, iar sărăcimea, puțină”. Miliția dă târcolae, în toamnă, vrea să afle ce și cum, care-s capii rebeliunii. Ceaușescu nu mai are, însă, timp de anchete, trece direct la acțiune.
”Crengile au început să tremure, deși vântul nu se pornise”, își mai aduc aminte sătenii. E 4 decembrie 1957 când tancurile ajung în sat. Sunt așteptate cu furci și topoare. Pământul e al sătenilor, nu vor să-l deie. Ceaușescu n-are vreme. Stă fix între două tancuri cu turelele îndreptate spre biserică atunci când își lasă mâna în jos, cu o mișcare iute. Mitralierele din camioane trag. Trag mult. Clopotul satului le acoperă moartea. Lângă Nițu Stan, Costică Arnabaș căzu în genunchi și-și desfăcu, la piept, cămașa, rupând-o. Alături, Aurică Dimofte și, strângând în mână toporul, Ionică Areaua. Dana a lui Radu are doar 28 de ani. E mamă. Împușcată pe loc. ”Să le dăm răzvrătiților ceea ce vor”, urlă Ceaușescu.
”Omul acela mic (n.r. - Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da 'io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”, pomenește Marin Crăciun. La Vadu Roșca, sunt, pe 4 decembrie 1957, 48 de răniți. Morții sunt adunați noaptea și aruncați într-o groapă comună, pe undeva pe lângă Focșani, fără cruce, fără nume. Arestații sunt bătuți, zi și noapte. Crunt. ”Pe mine, că eram mai tânăr, m-au bătut cu parul numa-n cap. De atunci nu prea mai aud”, își mai aduce aminte nea Crăciun...
„Era îmbrăcat în pantaloni bufanţi, groşi, din stofă de lână de culoarea cenuşii, ţesută în forma literei V peste care avea o scurtă din aceeaşi ţesătură. Şapca de pe cap întregea setul vestimentar al ministrului. În picioare avea bocanci maro, din piele, cu talpa groasă şi tureaca înaltă, de unde se vedeau şireturile prinse în capse aşa cum poartă ofiţerii în aplicaţii”...
Pe 17 ianuarie 1958 începe procesul. Ioniță Haralambie e considerat ”insigator”. Primește 14 ani. Cea mai mică pedeapsă e de cinci ani, plus doi de interdicție și confiscarea averii. ”Nu s-a terminat, atunci, totul. Ca să nu mai facem nimic, au lăsat niște ghiogari (n.r. - activiști înarmați cu bâte, cu ghioage, pentru a-i determina pe țărani să intre în colectiv), care ne terorizau mereu”, mai spun țăranii.
După 1990, supraviețuitorii au ridicat un monument modest. pentru Aurel Dimofte (29 de ani), pentru Ionuț Cristea (22 de ani), pentru Ion Arcan (14 ani), pentru Dumitru Crăciun (29 de ani), pentru Toader Crăciun (49 de ani), pentru Stroie Crăciun (31 de ani), pentru Dumitru Marin (29 de ani), pentru Marin Mihai (42 de ani) și pentru Dana Radu (28 de ani). Azi, la Vadu Roșca, nimeni nu mai comemorează nimic. Vremurile au făcut asta. Doar o colivă se mai leagănă, din când în când, la biserică, lângă clopotul cel înviat, așa, ca o veșnică pomenire.
 
 
..