MAȘINĂRIA DE SPĂLAT CREIERE
Cum au transformat televiziunile și statul singurul refugiu al oamenilor nimănui într-un film horror cu regie politică!
Să lăsăm ipocrizia și romantismul deoparte: asaltul cu mascați din Bihor nu este o acțiune de salvare, ci o execuție publică ticăloasă pentru rating politic. Timp de 20 de ani, spitalele publice, primăriile și poliția au folosit acest centru privat ca pe o groapă de gunoi social, descărcând acolo mii de oameni ai străzii și cazuri disperate de care statul refuza cu încăpățânare să aibă grijă. Nu a fost vorba de pomeni de basm: sistemul funcționa pragmatic, preluând acești oameni vulnerabili cu tot cu bruma lor de resurse și pensii, oferindu-les în schimb un adăpost decent pe care nicio instituție publică nu era capabilă sau dispusă să-l asigure. Statul a fost partener complice timp de două decenii, bucuros că scapă de o imensă povară administrativă pe care a pasat-o unui privat.
Butonul de panică s-a apăsat abia când s-a vrut spectacol. Atunci, aceleași televiziuni naționale care ani de zile veneau aici să facă reportaje pline de admirație au primit instantaneu ordinul pe unitate. Peste noapte, „binefăcătorul” a devenit „monstru”, iar adăpostul a fost transformat, prin muzică de suspans și burtire galbene de o isterie apocaliptică, într-un lagăr de exterminare fictiv. Un planificator din sistem s-a lăudat public că a regizat timp de un an întreg o „operațiune specială” cu sute de mascați, jandarmi și ambulanțe, totul exclusiv pentru a obține un efect media maxim pe spatele celor neputincioși. Prețul acestui rating ticălos? Peste 400 de bolnavi cronici și pacienți în stadii terminale au fost smulși brutal din singurul lor adăpost sigur și împrăștiați haotic, unii fiind abandonați direct în curțile unor structuri total nepregătite. Pentru un om aflat pe patul de moarte, această dislocare forțată sub amenințarea armelor și a camerelor de filmat nu înseamnă salvare, ci o condamnare prin traumă colectivă. Dacă situația era atât de critică, de ce marii strategi au așteptat un an de zile momentul politic oportun pentru a interveni?
Ca să justifice milioanele aruncate din banii noștri pe acest circ, procurorii DIICOT au fabricat o acuzație care frizează demența: mitul mormintelor clandestine pe câmp pentru a frauda ajutoarele de înmormântare. O minciună administrativă gogonată! Terenul incriminat se află în imediata vecinătate a unui cimitir autorizat, iar fiecare deces în parte a fost constatat legal de medici și înregistrat la starea civilă pentru emiterea certificatului oficial. Statul român știa în fiecare secundă cine a murit, când a murit și unde este îngropat! Nimic nu era secret sau ascuns, televiziunile naționale filmau acolo în văzul tuturor de ani de zile.
Mizeria sistemului explodează când vedem standardul dublu: în timp ce adevăratele azile ale groazei din Voluntari, unde bătrânii erau supuși unor tratamente inumane sub protecție politică directă, sunt lăsate intenționat să se prăfuiască prin sertare până când faptele se vor prescrie, în Bihor se distruge o întreagă comunitate doar pentru câteva procente în sondaje. Distrugând aceste centre fără să pună absolut nimic viabil în loc, statul nu salvează pe nimeni, ci doar condamnă din nou la abandon, mizerie și moarte sigură sute de suflete nevinovate.
Priviți adevărul brut pe care mașinăria de dezinformare de la televizor încearcă cu disperare să-l îngroape! Atașez la această postare dovezile clare și de netăgăduit din interior.
Aceste imagini reale arată exact cum erau, de fapt, îngrijiți și tratați acești oameni zi de zi, în condiții de curățenie, demnitate și normalitate pe care statul nu le va putea oferi niciodată.
Nu îi lăsați să mintă o țară întreagă! Distribuiți masiv această postare și aceste fotografii reale pentru ca adevărul din teren să bată definitiv propaganda mincinoasă de la televizor!
Sursa facebook -Piața Victoriei
.
