marți, 31 martie 2026

Călin Georgescu -manipulatorul naivilor


 Nu am avut pace de când Georgescu a zis că “îl ține Dumnezeu”. Om al luminii, vorbit de Divinitate, desprins de interesele lumești.. Un profet rătăcit prin secolul XXI care a ajuns, din greșeală, în politică, forțat de iubirea față de semeni. Fiecare frază vine încărcată de umilință și detașare, fiecare apariție publică e o lecție despre cât de mic e omul în fața divinității.

Psihologii au două denumiri pentru tiparul ăsta: grandoman și narcisist malign; convins de propria superioritate și de misiunea lui specială, lipsit de empatie reală, manipulator conștient și impermeabil la regulile obișnuite, pentru că regulile sunt pentru oamenii mici.
Combinația dintre imaginea publică de sfânt și realitatea de om hrăpăreț, interesat de lumina reflectoarelor și de banii altora, e marca acestui tip de personalitate, și tocmai de asta e atât de eficient în a prosti lumea.
Minciuna lui vine senină, cu ochii ridicați spre cer.

Le-a spus românilor că sărăcia e virtute, că omul curat nu are nevoie de sistemul corupt al banilor, și mesajul a prins exact la oamenii obosiți, cu salarii mici și facturi mari, oameni care chiar muncesc și chiar se descurcă greu.

Între timp, el negocia mine de aur cu un condamnat pentru trafic de heroină, primea teancuri de cash de la un mercenar cu seifuri îngropate în podea și își cumpăra vilă la Mogoșoaia. Și o parte dintre români, în ciuda tuturor acestora, continuă să îl creadă. Ceea ce e, poate, cel mai trist.

Pe hârtie, familia Georgescu trăia decent. Salariul de lector al lui Călin la filiala din Pitești a Politehnicii București se ridica la puțin peste 14.000 de euro pe an - pe care și l-a suspendat singur din noiembrie 2024, rămânând, prin proprie voință, fără niciun venit declarat. Cristela, soția, fostă vicepreședintă Citibank, se reconvertise în „educator holistic” specializat în nutriție integrativă, gemoterapie și iridologie clinică. Firma ei înregistrase în 2023 o cifră de afaceri de doar 1.101 lei.
Și totuși, în aceiași ani, soții Georgescu au cumpărat un teren în Argeș cu 100.000 de euro, o vilă la Mogoșoaia cu 280.000 de euro și au declarat depozite bancare de 264.000 de euro deschise, cu simț patriotic rafinat, la OTP Bank, bancă maghiară. Dacă adaugi și terenul intravilan din Brașov, cumpărat în 2022, tabloul e clar.

Declarațiile de avere, în loc să lămurească, au complicat lucrurile suplimentar. Georgescu a depus două declarații în aceeași campanie electorală, deși legal era necesară una singură. În cele două luni scurse între ele, a „descoperit” o casă la Mogoșoaia și un teren, iar conturile în euro s-au subțiat cu 84.000 de euro.

Răspunsul la această ecuație l-au găsit procurorii pe telefonul lui Horațiu Potra, mercenarul pe care Georgescu îl numea în conversațiile de pe Telegram „fratele meu”. Potra, îl știm toți acum, fost legionar în Legiunea Străină Franceză, i-a pus la dispoziție un Mercedes GLE Coupe cu chirie lunară de 16.900 de lei achitată cash, i-a asigurat bodyguarzi și i-a dat bani în mod repetat, câte 10.000 de dolari pe întâlnire. Georgescu, întrebat dacă a primit mașina, a confirmat senin că a trecut-o în declarația de avere. În declarație apare însă, singură și solitară, o Toyota Yaris din 2022.

Potra a încercat să obțină pentru campania lui Georgescu sume incomparabil mai mari, contactându-l pe Frank Timiș cu o propunere de 20 până la 35 de milioane de dolari. În schimb i-a promis minele României, „în special cele de aur.”

Frank Timiș, născut Vasile Timiș în Borșa, Maramureș, a emigrat în Australia unde a fost condamnat pentru trafic de heroină, reinventat ulterior ca magnat al resurselor naturale și supranumit „împăratul resurselor din Africa de Vest”. Apare în Panama Papers și Pandora Papers și a lăsat în urmă în România dosarul Roșia Montană. Omul căruia Georgescu era dispus să îi dea aurul țării este exact tipul de oligarh global pe care îl blestema în fiecare discurs. Timiș a refuzat.

Nu a fost singurul de la care Georgescu a căutat bani. În decembrie 2021 s-a dus la Belgrad să se întâlnească cu Sebastian Ghiță, fostul parlamentar fugar, stabilit în Serbia, urmărit de mai multe dosare penale. I-a arătat un clip cu el intrând în apă călare, i-a spus că va fi președintele României și i-a cerut ajutor financiar și conexiuni cu „prieteni sârbi și ruși.” Ghiță a declarat ulterior că cei mai mulți bani Georgescu îi lua de la Elan Schwartzenberg, despre care spune că „se învârte cu toate serviciile, cu israelieni, cu ruși.”

Există și un dosar separat la DIICOT, după ce omul de afaceri Răzvan Leu a reclamat că a fost păgubit cu 1,1 milioane de euro dintr-o afacere cu aur în Dubai, bani pe care Georgescu i-a promis că îi va returna din finanțarea campaniei. Investigațiile se desfășoară în trei țări: Marea Britanie, Italia și Elveția.

Cât despre Cristela: firma ei a făcut în 2024 de 258 de ori mai mult decât în 2023, creștere care coincide exact cu ascensiunea soțului în sondaje. PFA-ul ei a încasat 40.000 de lei de la Marsala Koncept SRL, o firmă din Portul Constanța, pentru servicii pe care ANAF nu a reușit să le identifice în nicio formă concretă. Marsala Koncept are în spate un asociat care apare și în dosarul DIICOT al lui Georgescu, iar firma a exportat anterior motorină în zona separatistă transnistreană, controlată de Rusia. Ce coincidență. PFA-ul a fost radiat discret în februarie 2026.

Cât despre campania electorală: Bogdan Peșchir a finanțat-o cu peste un milion de euro, printr-un grup tehnologic din Bratislava cu asociați cu cetățenie rusă, cu influenceri plătiți cu câte 1.000 de euro pe videoclip și cu o rețea coordonată din Republica Moldova unde o suspectă reținută a fost găsită cu criptomonede de 107 milioane de dolari în portofelul digital.

Potra însuși a fost găsit acasă cu aproape trei milioane de dolari cash și 27,5 kilograme de aur, în seifuri îngropate în podea. Specialiștii estimează că întregul efort digital al campaniei ar fi putut costa peste 50 de milioane de euro.
Georgescu susține în continuare că întreaga campanie a costat zero lei.

Dosarul are acum 22 de inculpați, rechizitoriul îl menționează de peste 370 de ori, iar procurorul general spune că metodele de finanțare s-au „rafinat”: criptomonede, rețele online, intermediari multipli. La toate acestea se adaugă o comisie de investigații americană care verifică legăturile lui Georgescu cu rușii și eventuale finanțări din Federația Rusă.
Dumnezeu, se pare, acceptă și plata în numerar.

Toate astea sunt publice, scrise negru pe alb în dosare penale, rechizitorii, stenograme și declarații. Și totuși, la fiecare ieșire din tribunal, Călin Georgescu le spune susținătorilor că „împreună cu Dumnezeu vom fi biruitori”, că „adevărul mântuiește, minciuna ucide” și, fără să clipească, se compară direct cu Iisus Hristos: e și el o victimă nevinovată, martir al sistemului.
Același om care susține cu nonșalanță că a mers la Sebastian Ghiță (și la alți 7-8 „similari”) tocmai ca să nu primească bani de la ei, și că întreaga lui campanie a costat zero lei. Ca și cum afișele, clipurile virale, transportul, materialele de propagandă și toată mașinăria s-au făcut din pix și voință divină.
Pe față, poza de sfânt: „Nu am bani, nu vreau faimă, nu accept donații, campanie curată, voluntariat pur.”
Pe la spate, exact ce arată dosarele: a alergat după finanțări, a cerut sume uriașe (milioane de dolari de la unul, un milion de euro de la altul), a primit sprijin repetat în numerar, limuzine plătite, rețele de promovare masivă pe TikTok și nu numai. Minciuna e sistematică și jignitoare în simplitatea ei.
Georgescu îi crede proști pe cei care îl urmează orbește. O dovedește fiecare declarație, fiecare explicație absurdă, fiecare minciună spusă ochi în ochi. Îi manipulează cu discurs mesianic, îi prostește cu promisiuni divine și, în același timp, îi disprețuiește profund pentru că știe că ei înghit orice, oricât de grosolană ar fi înșelătoria.
Iar ei? În fața tribunalului, îi aduc flori, îi cântă, îl aclamă ca pe un salvator.
Un om care predică smerenie și sărăcie apostolică, dar care a construit o campanie pe bani ascunși, relații dubioase și minciuni sfruntate. Și o masă de oameni care preferă basmul mântuitor în loc să vadă realitatea din dosare.

 

Sursa Solomon- Facebook 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu