Misterul avionului TAROM prăbuşit pe 28 decembrie 1989. La bord se aflau dovezi despre Revoluţie

 

CTP,: Pt. prima dată, caracatița Savonea a primit o lovitură în cap."Ăsta este un eveniment istoric"

 

Televiziunea din România între propagana comunistă și depravarea capitalistă

 

 Televiziua Română în comunism 

Televiziunea Română în perioda  comunstă era exclusiv un instrument de propagandă în mâna Partidului Comunist și a familiei Ceaușescu , existau reprezentați ai Securității și al PCR  care controlau din interior tot ce se difuza la TVR. Emisiunile prezentau realizările din toate demoniile de activitate fiind scos în eviența rolul Partidului Comunist și în mod deosebit a lui Nicolae Ceaușescu. Era un spectacol grotesc pe care o bună parte a populației în detestau în timp ce alții îl acceptau, cei din urmă  sunt cei ce s-au lăsat spălați pe creier încât și după 36 de ani îl consideră pe Ceaușescu un bun președinte și comunismul cel mai bun sistem politic. 

                                         Televiziunea română în anii 1980

Televiziunea în capitalism 

După Revoluția din 1989 s-a trecut de la două ore de program comunist zilnic la program divers de 12 apoi 24 ore la TVR , în primă fază.

A urmat apoi o invazie de televiziuni private. După introducerea sistemului TV prin cablu , oferta s-a diversificat ajungîndu-se la peste o sută e canale, în mare parte divertisment ieftin cu o audiență slabă. PRO TV a trecut pe prin plan cu multe filme și divertismet și can can. 

 

Știrile de la PRO TV (și nu numai) nu ezită să  prezinte telespectatorilor știri extravagante  despre câte miliarde de euro au cheltuit unii români pe excursii exotice în străinătate, câte sute de mii de euro au dat unii bogați pe achiziționarea unor bolizi de lux, ignorând faptul că în România cea mare parte a populației nu-și permite astfel de lucruri . Jurnaliștii TV având de obicei salarii mult peste medie sfidează populația și realitatea trisită în care se află România acum cu 30% din populație sub nivelul de sărăcie după standarele Europene.

 Dacă în comunism obiectivul prezentat la TV era munca și omul nou comunist, acum televiziunile fac din înbogâțire cu orice preț , lux și plăceri (pseudo)valori de atins pentru noua generație. 

 Televiziunile de can can din prezent sunt extrema opusă a celei din comunism, nici una nici cealată nu prezintă realtatea ci denaturarea ei prin prisma propriilor prejudecăți și interese.

 

.    

Theodor Paleologu: „Savonea este simbolul mafiei în justiție''

 

NICUȘOR DAN, DISCURS LA CONSILIUL PENTRU PACE ÎN SUA

 Un domn mai coleric nervos auzind ieri la un  post TV că președintele Nicușor Dan pleacă în SUA la Conferința pentru pace a izbucnit nervos '' Iarăși se duce prostul ăsta să ne facă de rușine în occident'' . Nu i-am răspuns pentru că am văzut că era înfierbântat, pus pe scandal fiind probabil unul din admiratorii lui Georgescu sau Simion, dar asta este fața extremismului în România.  

 Deși nu l-am votat pe Nicușor Dan și nu mă aflu printre admiratorii săi nu pot să nu recunosc că prestația, respectiv discursul  lui Nicușor Dan de la Conferința pentru pace a fost unul bun, acceptabil. Poate nu este Nicușor Dan cel mai bun președinte cum afirmă unii jurnaliști, are totuși niște puncte slabe, vorbește încet, este introvertit, nu are are ''stofă'' de politician de succes ,  e superficial genul ''merge și așa'' dovedit și prin faptul că trăiește  în concubinaj de 20 de ani cu o femeie cu copii, spune mult despre caracterul lui deficitar.

 Dar să afirmi că Nicușor Dan este prost și face țara e râs este mult prea mult. Mai degrabă prestația de haimana de galerie a lui George Simion a făcut țara de râs când după ce a cîștigat primul tur al alegerilor preziențiale s-a dus în Franța unde a făcut un circ ieftin la o televiziune jignind pe liderii Franței, mai curând Simion ar face România de râs dacă ar ajunge președinte.

 

 

 ..

 

  

Viața în comunism - Coreea de Nord: Vânătoarea de fugari

 

REACȚIE RAPIDĂ. De ce cred că a recaprobat CCR tăierea pensiilor magistraților

 Jurnalistul C. T. Popescu afirma zilele trecute că judecătorii de la CCR dacă mai continuă  să obstrucționeze rezolvarea problemei pensilor speciale ar trebui dați în judecată pentru trădarea Romaniei.

Nu știm dacă această afirmație sau motivele  enunțate de Sabin Gherman în video-ul său au fost decisive pentru verdictul  dat de judecătorii CCR astăzi important este că problema pensiilor speciale, pare deocamdată rezolvată în termenii cunoscuți .

 .

Prietenia care a transformat România în Corea de nord a Europei

 Vizita lui Nicolae Ceaușescu în China și Coreea de Nord, în luna iunie a anului 1971, nu a fost o simplă deplasare diplomatică; a fost momentul exact al „infestării” României cu un virus ideologic mortal, care a ucis libertatea câștigată cu greu în anii anteriori. Până în acea vară fatidică, România trăia o scurtă „primăvară”: se găseau produse occidentale, se traduceau cărți, teatrele montau piese avangardiste, iar tinerii ascultau rock. Însă, întâlnirea dintre Nicolae Ceaușescu și Mao Zedong (și ulterior Kim Il-sung) a funcționat ca o hipnoză fatală asupra liderului de la București. Ceaușescu nu a văzut în China Sărăcia, foametea sau teroarea „Revoluției Culturale” care decimase milioane de intelectuali; el a văzut doar Puterea Absolută.

A fost sedus iremediabil de spectacolul totalitar: sute de mii de oameni pe stadioane, îmbrăcați la fel, mișcându-se ca un singur organism la comanda unui singur om, scandând numele Liderului Suprem. Pentru orgoliul său nemăsurat, acea „ordine de furnicar” a părut modelul ideal de societate, mult mai atractiv decât democrația socialistă complicată și critică din Europa. Mao, bătrân și viclean, i-a validat ideea că Partidul trebuie să controleze nu doar economia, ci și sufletul, cultura și gândurile intime ale cetățenilor. Ceaușescu s-a întors la București nu ca un lider modern, ci ca un „Împărat Roșu” în devenire, hotărât să aplice acasă, la scară mai mică, ceea ce văzuse la Beijing.

Rezultatul imediat a fost catastrofal: „Tezele din Iulie 1971”. Prin acest document, Ceaușescu a pus capăt liberalizării. Intelectualii au fost puși la zid, Uniunea Scriitorilor a fost epurată, iar televiziunea a devenit un instrument de propagandă sterilă.

Prietenia cu Mao l-a învățat pe Ceaușescu să urască elita intelectuală și să glorifice mediocritatea obedientă. Cultul personalității, care a transformat anii ’80 într-un coșmar friguros și întunecat, își are rădăcina directă în acele discuții din China. Stadioanele pline de pionieri care formau cu trupurile lor lozinci omagiale, spectacolele de pe „23 August”, cenzura draconică – toate au fost copii fidele ale modelului maoist.

Drama acestei relații este că a deturnat destinul a 22 de milioane de români. Dacă Ceaușescu nu ar fi făcut acea vizită, istoria noastră ar fi putut arăta altfel. El a importat o boală asiatică străină de spiritul românesc și a forțat un popor latin, creativ și ironic, să trăiască într-o cazarmă ideologică timp de 18 ani. Prietenia cu Mao a fost, de fapt, condamnarea României la izolare, foame și frică, transformând o țară cu potențial european într-o insulă a absurdului totalitar. 

Propaganda de tip maoisto-corean  din acei ani a îmbolnăvit mințile multor români  care și după 36 de ani de la dispariția comunismului încă mai elogiază comunismul și pe Nicolae Ceaușescu pe care îl numesc '' cel mai bun preșeinte din istorie'' dând ca exemplu pozitiv vizita lui Ceaușescu în China și Corea de nord unde a fost atât de ''apreciat'' de tovarășii asiatici.. 

 

 

. 

..

În primăvara lui 1989 Ceușescu respingea orice reformă în România

 

În primăvara anului 1989, în timp ce Europa de Est se pregătea de schimbări profunde, Nicolae Ceaușescu alegea un drum opus: izolarea totală. Plenara Comitetului Central al PCR din 12–14 aprilie 1989 avea să fie momentul în care dictatorul și-a trasat linia de netrecut. A condamnat reformele din blocul socialist, a reînviat conceptul stalinist al „luptei de clasă" și a acuzat Ungaria de revizionism teritorial.

Contextul era exploziv. La 11 martie 1989, șase foști demnitari comuniști — între care foștii secretari generali Constantin Pârvulescu și Gheorghe Apostol — îi adresaseră lui Ceaușescu o scrisoare deschisă, difuzată de BBC și Radio Europa Liberă, avertizând că România nu poate rămâne în afara cursului istoriei. La sfârșitul lui martie, Ceaușescu anunțase achitarea integrală a datoriei externe — în realitate obținută prin înfometarea populației.

Pe plan extern, relațiile cu Ungaria erau la cel mai scăzut nivel din epoca postbelică. În februarie 1989, guvernul de la Budapesta propusese la ONU o anchetă asupra drepturilor omului din România. Miza centrală era programul de sistematizare rurală, prin care Ceaușescu planifica demolarea a circa 8.000 de sate. În iunie 1988, zeci de mii de oameni protestaseră la Budapesta, iar în Belgia, peste 200 de primari „adoptaseră" sate românești amenințate cu buldozerul.

La plenara din aprilie, Ceaușescu a respins orice reformă ca pe o „deviație." A declarat că nimeni nu poate concepe dezvoltarea socialistă concomitent cu renunțarea la lupta de clasă, atacând „teoriile pseudoștiințifice ale reformiștilor și revizioniștilor." (între timp chiar și China comunistă a renunțat la aceste dogme). A sugerat, de asemenea, că România ar avea capacitatea de a produce arme nucleare — o declarație care a stârnit reacții internaționale.

Izolarea devenise totală. România era singurul stat din Pactul de la Varșovia care nu își redusese cheltuielile militare. Ceaușescu condamna glasnost-ul și perestroika drept amenințări la adresa socialismului. În iunie, reînhumarea lui Imre Nagy la Budapesta a provocat o nouă criză: dictatorul a convocat CPEx și a declarat că Ungaria devenise „centrul celor mai reacționare cercuri din Europa." Peste câteva luni, în decembrie, avea să dea vina tot pe Ungaria pentru revolta de la Timișoara — ultimul act al unei paranoii care i-a costat viața.

 

 

. 

Ministrul Dragoș Pîslaru: Situație unică în Europa

 

Inițiativa premierului Bolojan de ai obliga pe absolveții de medicină să profeseze în țară . Reacția Sanitas

 

Plângăcioșii au scos Sfânta Constituție la înaintare. Negocierea… mai încolo.

SANITAS îl atacă pe Bolojan că „încalcă Constituția” pentru ideea ca absolvenții de Medicină (studii la buget + rezidențiat plătit) să rămână câțiva ani în România.

Și vin argumentele-standard, scoase din mapă:

Art. 25 – libera circulație.

Art. 41 – libertatea muncii.

CEDO – „ne dă în judecată toată lumea și plătește statul despăgubiri”.

Bun. Dar hai să vorbim adult:

nimeni nu zice să legi medicii cu lanțul de calorifer.

Discuția reală e despre recuperarea investiției publice sau despre contracte de tip “primești – dai înapoi”.

În Europa există mecanisme de „return of service”:

În Ungaria, studenții pe locuri finanțate de stat (Hungarian state / partial scholarship) semnează un Student Scholarship Contract care prevede, pe scurt:

după diplomă, trebuie să aibă raport de muncă în Ungaria la un angajator sub jurisdicție maghiară pentru o perioadă legată de anii finanțați;

dacă nu își îndeplinesc obligațiile, trebuie să ramburseze statului valoarea finanțării (cu reguli de calcul și actualizări).

Detaliul „tare” (scris negru pe alb):

În modelul de contract publicat de sistemul maghiar (Felvi), obligația de muncă este definită ca:

perioadă dublă față de durata studiilor finanțate, realizabilă în maximum 20 de ani după diplomă (poate fi „în bucăți”, nu neapărat continuu).

Deci nu e “fantasy autoritar”.

E un model administrativ:

statul finanțează → statul cere serviciu sau rambursare dacă pleci imediat.

Iar replica “realitatea demonstrează că exodul e din suprasolicitare, lipsă personal, infrastructură” e corectă.

Dar e și incompletă.

Pentru că:

dacă pleacă medicii tineri imediat, deficitul rămâne.

dacă deficitul rămâne, suprasolicitarea crește.

dacă suprasolicitarea crește, pleacă și mai mulți.

E un cerc vicios.

Și îl rupi doar cu două lucruri: condiții + mecanisme. Dacă medicii rămân în România câțiva ani dispare suprasolicitarea.

Și aici vine partea pe care “plângăcioșii” o ocolesc elegant:

Statul “nu poate legal să constrângă”?

Ba poate să legifereze condiții pentru banii publici.

Nu “stai cu forța”.

Ci: vrei libertate totală imediat? ok, atunci nu lași nota de plată pe români.

Bolojan a formulat ideea exact în cheia asta: „medicii formați pe bani publici au o obligație față de țară, să lucreze câțiva ani în România”.

În paralel, medicii spun: „nu noi abandonăm țara, țara ne abandonează de 35 de ani”, invocă infrastructura, suprasolicitarea, lipsa protecției juridice etc.

 Doar că asta nu anulează cealaltă problemă: cine plătește formarea și cine încasează beneficiul?

E normal ca România să plătească formarea și rezidențiatul, iar medicul să plece imediat fără nicio obligație și fără nicio rambursare?

Adică românii să plătească “medici pentru export”, iar la spital să găsești “nu avem”.

Judecătorii se pensionează la 48 de ani, polițiștii la 47 de ani, medicii fug din țară imediat și tot ei au tupeul să spună că sunt suprasolicitați, că au nevoie de mai mulți colegi, să fie plătiți mai mult pentru că fac ore suplimentare.

Ia stați și voi la muncă până la 65 de ani, ca toți românii, o să vedeți cum dispare suprasolicitarea!

De ce românii să plătească formarea de medici, aceștia să plece imediat din țară iar când românii merg la spitale nu găsesc pe nimeni? Românii plătesc milioane pentru medici fantomă?

”În ceea ce priveşte problemele legate de dezechilibre rural, urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi în ţara noastră de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara asta şi cel puţin câţiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat premierul Ilie Bolojan, la o întâlnire cu primarii de comune.

 

 

. 

BĂ, NENOROCIȚILOR! ⚫ Cum a ajuns România suma nesimțirilor personale

 

Dumitru Coarnă despre ''Cedarea României''

 

 Dumitru Coarnă este deputat, ales pe listele PSD în 2000 apoi trece la AUR  pentru căteva luni. 

Pleacă apoi de la AUR și candidează pe listele SOS în 2025, dar și cu Șoșoacă intră în conflict ...așa că...

  La sfărșitu lui 2025 Coarnă  a anunțat înființarea unui nou partid politic, Forța Alternativă pentru România (FAR), care se poziționează ca o alternativă de centru-dreapta pentru românii dezamăgiți de actuala clasă politică. Formațiunea promovează valori creștin-democrate , conservatoare și suveraniste .

Această este încă o formațiune cu titulatură conservatoare dar și suveranistă neparlamentară pe lângă PNCR al europarlamentarului C. Terheș . 

Dacă intră în parlament dar rămâne pe cont propriu ar putea reprezenta o forță inovatoare , dar dacă se asociază cu celelate partide suveraniste extremiste și ajung la putere România s-ar putea îndrepta spre o dictatură naționalistă, precum cea care a fost înainte de 1989. 

Coarnă a fost inițial milițian , după 1989 polițist apoi  șef de Sindicat la Poliție.  În 2000 intră în politică fiind cooptat de PSD.

   Problema cu actualele partide la putere este că merg pe extrema globalistă și integrare în Uniunea Europeană ceea ce este discutabil...pentru că alimentează extrema opusă ultra naținalistă

CE CREDE DUMITRU COARNĂ DESPRE REFORMELE LUI NICUȘOR ȘI BOLOJAN 

Să spunem lucrurilor pe nume.
„Reformele” promovate de Nicușor Dan și Ilie Bolojan nu sunt despre eficiență.
Sunt despre cedare.
-Cedarea resurselor
-Cedarea controlului
-Cedarea statului român
Sub pretextul modernizării, România este împinsă să renunțe exact la ce o face stat:
– energie
– infrastructură
– active strategice
– capacitate de decizie
Ni se spune că „statul e prost administrator”.
Ni se spune că „piața știe mai bine”.
Ni se spune că „așa cere reforma”.
Adevărul: ni se cere să predăm cheia casei.
Românilor li se cer sacrificii.
României i se cer resursele.
Altora li se dau profiturile.
Când vinzi ce produce, nu reformezi – dezarmezi.
Când externalizezi ce e strategic, nu modernizezi – abandonezi.
Când accepți ordine fără să negociezi interesul național, nu conduci – execuți.
Statul se retrage din economie, dar rămâne să taxeze.
Statul renunță la resurse, dar păstrează austeritatea.
Statul nu mai apără nimic, dar cere tot.
România nu e o firmă de lichidat.
România nu e un activ de vândut.
România nu e un troc administrativ.
Aceasta nu este reformă.
Este cedarea organizată a resurselor României.
Iar istoria nu-i va judeca pe cei care au avertizat,
ci pe cei care au semnat. 

 Cercetați doar toate lucrurile și păstrați ce este bun. 

 

. 

 

Bolojan vrea ca absolvenţii de medicină să lucreze în România un număr minim de ani. Care este reacția presei

 Nu pot să fiu de acord cu naționalismul extrem care a făcut din naționalism o religie și din țară un idol un zeu la care se  închină. Pe de altă parte nu pot fi de acord nici cu globaliștii, progresiștii care nu dau doi bani pe România. 

Premierul Bolojan vorbind cu primarii despre lipsa de medici din orașele mici și din mediul rural a venit cu o propunere ca absolvenții de medicină care au urmat o facultate pe banii statului  să fie obligați prin lege să profeseze în Romania între 2 și 5 ani, ''pentru că  au o obligație față de țara asta'' .  Astfel de lege exista și înainte de 1989.. 

TVR care a anuțat știrea s-a grăbit să întrebe și studenții ce părere au despre această idee a lui Bolojan...și ce au căutat au găsit.. Cum era de așteptat mulți au respins ideea venind cu argumente de genul  '' Cum să lucrez în Romania în spitale astea mizerabile'' .

Deci statul roman a fost bun cât le-a plătit învățământul și le-a oferit toate condițiile , cazare, burse, salarii in rezidențiat  în condițiile în care în alte țări pentru toate astea plăteau sume exorbitate , dar la absovire privesc cu dispreț către țara care le-a oferit tot. Și culmea ''javrele'' de la TVR care stau pe un salar mare de la stat fac ce fac și trag concluzia că ideea lui Bolojan ca absolvenții de medicină să fie obligați să lucreze un timp în Romania nu este bună pentru că ar fi o încălcare ale unor drepturi de mișcare ...Nu-i intersesează că în țara asta sute de mii de oameni nu au acces la un medic, pentru că absolvenții de medicină în goana după înbogățire rapidă preferă să plece în occident. Pe acești ticăloși de jurnaliști nu-i intersează soarta acestei țări ci doar legile date la Bruxel. 

La fel au făcut și cu uniformele școlare, de câte ori s-a pus în discuție acest subiect, jurnaliștii de la TVR și nu numai , au invocat încălcarea unor drepturi  stabilite la Bruxel..de legile bunului simț nu au auzit.

Comunismul a fost o extremă nedorită dar și  adulatorii UE , globaliștii sunt o altă extremă de dezaxați.

.......................................................................................................................... 

 Declarația premierului Bolojan.

Şi cel puţin câţiva ani de zile – doi, trei, patru, cinci ani de zile – trebuie să lucrezi undeva în România. Dar haideţi să punem asta în practică”, a adăugat premierul, citat de Agerpres.

El a atras atenţia asupra faptului că există 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România, dintre care doar 1.000 angajaţi în sectorul public. Pe de altă parte, există mulţi medici români care ajung să lucreze în alte ţări.

„Atunci cu siguranţă nu vom avea 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România, vreo 4.000 la rezidenţiat şi, după nu ştiu câţi ani de zile, cam 1.000 de angajaţi în sectorul public. Şi ceilalţi, din păcate, sunt pierduţi şi suntem pe locurile unu, doi şi trei, în multe ţări europene, ca număr de medici. Dar pentru asta trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi, într-adevăr, să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urban mic şi aşa mai departe”, a precizat Bolojan.

 ..

Ceaușescu nu a fost nostalgie a fost demolare

 

Călin Georgescu, asociat unei rețele care a spionat NATO pentru KGB?

 

Călin Georgescu, o conservă a rețelei Caraman, folosită în lupta pentru controlul României

17 ianuarie 2025

Asistăm la un atac dus la lumina zilei de forțe formate din grupări de rezerviști din serviciile secrete și din armată, asociate cu agenți de influență ai Rusiei, care vor să slăbească poziția României în NATO și în UE.

 

Ramificațiile unor rețele de spionaj ale Kremlinului din țara noastră au fost reactivate pentru a crea o falie în societate, prin lansarea unor acțiuni ample de dezinformare și divizare a societății.

În decembrie 1989, deși mulți știau că Ion Iliescu are puternice legături la Kremlin, n-a avut prea mare importanță. România venea dintr-o dictatură întunecată, foame și frig, iar Uniunea Sovietică, la acel moment, aflată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, era văzută ca o forță a schimbării și nu ca o amenințare.

Și, cu toate acestea, o parte a opiniei publice, încă din primele momente după ce Iliescu a preluat puterea, a strigat „Jos, comunismul!”.

Acea parte a devenit opoziția din stradă și a creat fenomenul Piața Universității. Iliescu și acoliții săi sau simțit amenințați și au decis să reprime protestele din București, folosind minerii ca forțe de represiune.

În cele trei decenii și jumătate de democrație românească sunt multe pete întunecate, abuzuri de putere și violență, iar Moscova a fost mereu prezentă.

Ceea ce se întâmplă în zilele noastre, promovarea lui Călin Georgescu, susținerea lui de către rețelele de rezerviști militari și ai serviciilor secrete, are legătură și moștenirea lui Ion Iliescu și conexiunile sale cu Moscova.

Înmormântarea unui agent KGB

Ca efect al războiului din Ucraina și al faptului că România a ajutat Kievul și Chișinăul să reziste în fața asaltului total al lui Putin, Kremlinul a activat ramificațiile rețelei Caraman din țară, construind o infrastructură anti-europeană și anti-NATO pe care a activat-o în perioada campaniei electorale.

Mihai Caraman a fost un spion român, recrutat și de KGB, care vreme de un deceniu a reușit să sustragă documente din birourile NATO, până în 1968, când a fost deconspirat și trimis la București.

Se bucură de protecția Kremlinului și devine un fel de erou al Direcției de Informații Externe, formând o întreagă generație de spioni care au acționat în perioada Războiului Rece.

După prăbușirea regimului Ceaușescu, Ion Iliescu îl numește pe Mihai Caraman director al nou înființatului Serviciu de Informații Externe, pe care-l conduce timp de doi ani, fiind schimbat la câteva luni după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Moare în iulie 2024, iar ceremonia funerară s-a transformat într-un eveniment de unde rezerviștii, care au gravitat în jurul său, au declanșat, în colaborare cu Moscova, unul dintre cele mai sofisticate și intense atacuri asupra unui stat membru NATO.

Chemarea la acțiune

Coroana de flori, semnată „Mihaela și Mircea Geoană”, trimisă de un anonim în numele fostului secretar-adjunct al NATO și candidat la președinție, a fost, în opinia mea, o amenințare ascunsă la adresa lui Geoană, că nu va ajunge niciodată președintele României, dar și un semnal de trecere la acțiune.

De la acel moment, 24 iulie, s-a declanșat o puternică operațiune militară de dezinformare, bazată pe acțiuni de demonizare, divizare a societății și inocularea derutei în rândul instituțiilor și a opiniei publice.

Kelemen Hunor, președinte UDMR, a confirmat apartenența lui Călin Georgescu la rețeaua Caraman, așa cum a arătat și Spotmedia.ro, într-o investigație publicată în data de 28 noiembrie 2024.

Infrastructura fusese creată - mii de pagini de Facebook care promovau așa-zise „valori naționale”, teorii conspiraționiste, dar și sfaturi pseudo-medicale, influențau deja milioane de români.

O mare parte dintre paginile de Facebook ale grupărilor de rezerviști au început să fie bombardate cu postări populiste, naționaliste, anti-occidentale și anti-europene.

Grupurile de WhatsApp, chiar și unele de militari activi, au fost vizate de campanii de influență orientate împotriva ajutorului pentru Ucraina și exacerbându-se nemulțumirile legate de salarii sau pensii.

La toate acestea, s-au adăugat campaniile politice desfășurate de membrii ai Parlamentului, cum ar fi Diana Șoșoacă și George Simion, care susțineau public agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, dar și campanii desfășurate pe TikTok sau pe site-uri care promovau retorica lui Vladimir Putin.

Răspândirea unui virus

Din datele de până acum, Călin Georgescu a fost o „conservă” într-una din ramificațiile rețelei Caraman, protejată de părți ale sistemului de informații din România, păstrată pentru orice eventualitate.

 sursa :https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nimic-nou-pe-frontul-de-est-calin-georgescu-o-conserva-a-retelei-caraman-folosita-in-lupta-pentru-controlul-romaniei

 Concluzii:

Pe deoparte avem o rețea puternică care dorește preluarea puterii în România formată din naționaliști de toate nuanțele rezerviști (foști militari, securiști) comuniști, neolegionari etc.  De cealată parte o masă de oameni creduli mulți cu un nivel de inteligență și educație sub-medie , unii cu nostalgii comuniste care înghit tot ce li se servește de către naționaliști susținîndu-i pe aceștia cu mult entuziasm și necondiționat.   

 

.. 

 

Sevesc interesele statului neolegionar

 

Georgescu a fost tot dar tot ce urăsc sectanții lui soroșist, globalist, ong-ist, progresist și securist

 

Adevărul despre căderea dictaturii Ceaușescu și a comunismului în Europa de est

 Avalanșa de naționalism din ultima perioadă de pe internet a întors istoria pe dos, din revoluția din 1989 au făcut lovitură de stat executată de trădători sub influența unor puteri străine. Pentru naționaliști fie ei legionari sau comuniști (acum cele două extreme pare să-și fi dat mâna) expresia trădători este eticheta pusă pe fruntea oricărei persoane care nu împărtășește ideologia lor. 

Extremiștii au ajuns să blameze revoluția din 1989 și să dea vina pentru căderea regimul dictatorului Ceaușescu pe Ion Iliescu și FSN. Dar rămâne o întrebare dacă sistemul comunist a fost bun cum cred nostalgicii de ce toate țările socialiste din Europa au renunțat la comunism în 1989 , 1990 ?

 În afară de România alte  8 (opt) țări comuniste cu care țara noastră era oarecum conectată (prin CAER; Tratatul e la Varșovia etc.) au renunțat la comunism. 

Cum au evoluat lucrurile înaintea revoluției din decembrie 1989 ?  

Preluarea puterii de către Mihail Gorbaciov în 1985 care  a inițiat o reformă profundă de democratizare în URSS  a avut un rol important în evoluția evenimentelor din blocul comunist. 

 

Concomitent în Polonia (RPP) începând cu anul 1980 au loc revolte și greve uriașe în  orașul Kdansk care au șubrezit puternic guvernarea comunistă. Polonezii nu mai suportau comunismul și conflictul devenise unul permanent. 

În Republica Democrată Germană demostrațiile masive in întreaga țară și mai ales în Berlin face ca în data de 9 noiembrie 1989 zidul care despărțea Berlinul de est de cel de vest să cadă.. a fost primul pas spre căderea comunismului în RDG și reunificarea Germaniei.

 

 

 Toate aceste evenimente erau transmise la Radio Europa Liberă care era ascultat de foarte mulți români. Oamenii vedeau că  peste tot în Europa de est au loc schimbări, liderii comuniști autoritari pierd puterea și sunt înlocuiți de alții noi cu vederi mai liberale pro occidentale. România a rămas singura țară unde  s-a menținut la putere un președinte care păstra o doctrină comunistă dură, stalinstă total închisă față de occident, cu un nivel de trai scăzut .

Am să ofer și un exemplu concret despre diferența dintre viața din Romania versus țări socialiste vecine.  În 1988 am vizitat Budapesta capitala Ungariei într-o excursie colectivă , pașapoarte inividuale nu se aprabau, în exursiile colective organizate de ONT eram supravegheați de ghid care  era informator la Securiate .

 Am fost șocați când am ajuns la Buapesta să vedem magazine mari, rafinat aranjate, pline cu tot ce se poate găsi într-un magazin din occident. O ambianță plăcută civilizată peste tot, incomparabil cu stersul din România. Prin oraș afișe cu excursii la Viena, Londra, Paris, cea ce românii nici nu putea visa atunci.

 La întoarcerea în România la vama ungară doar 2-3 vameși , în schimb la granița Romaniei autocarul a fost înconjurat de militari cu arme automate la vedere, ambianță de lagăr, pușcărie , parcă eram pe vremea lui Adolf Hitler.

În România în 1989 se crease o temsiune în rândul populației, oamenii se săturaseră de dictatură doreau o schimbare , doreau libertate măcar ca în țările vecine. În aceste condiții s-a aprins flacăra revoluției și nu  întâplător la Timișoara care era un oraș cosmopolit , plin de studenți străini cu o mentalitate mai occidentală. 

 Dar Nicolae Ceușescu nu a acceptat să cedeze,  la putere ținea el nu la popor, dovada că  a folosit pe lângă Securitate până și armata împotriva propriului popor. 

Cei care afirmă și acum după 36 de ani că în comunism a fost mai bine, că aveau de toate fie mint intenționat fie, creierul le joacă feste ia lăsat memoria și-au pierdut discernământul. Întradevăr în comunismul ceaușist propaganda era uriașă non stop la TVR era elogiat Ceaușescu , se spunea în continu că partidul și personal conducătorul suprem poartă de grijă oamenilor muncii să le crească nivelul de trai și pentru asta se construiesc locuințe, spitale, stațiuni balneare etc.

 

 Această propagandă în care unii au crezut și li sa intipărit în creier încă mai are efect...dar cei care nu au trăit atunci ca persoane adulte nu au nici o scuză  Însă pe departe cea mai absurdă situație este că persoane care locuiesc în occident unde nivelul de trai este mai ridicat decât la noi, îl invocă pe Ceaușescu și comunismul ca model de urmat ...asta ține deja de psihiatrie sau ticăloșie nimic altceva. 

Până spre sfârșitul anului 1990 toate guvernările reformiste din cele 8 țări comuniste din Europa de est au renuțat la putere pașnic și s-au organizat alegeri libere , asta însemnând căderea comunismului în toată Europa. 

 Își imaginează cineva ca România să fi rămas singurul stat comunist stalinist în Europa ? Poate câteva minți bolnave, România ar fi arătat precum Cuba , stat comunist izolat între state democrate cu un nivel de trai de 1960 sau poate ca Corea de nord.

    

 ...

 

Marea vulnerabilitate a democrației e prostia Interviu cu Prof. Theodor. Paleologu & econ. Andrei Caramitru (short video)

 

De ce telefonul nu poate înlocui calculatorul

 

 Apariția smathphon-ului ia făcut pe unii să creadă că din moment ce acesta se poate conecta la internet nu mai este nevoie de calculator. În realitate nu este chiar așa, în primul rând faptul că ecranul este mic pentru multe persoane asta poate însemna o problemă. Dacă vizionezi un sait cu un text lung de exemplu este dificil de citit și probabil cei mai mulți se limitează în a citi doar câteva rânduri ceea ce nu ți este de nici un folos. Dacă vizionezi un video cu subitrare literele fiind mici nu vor fi vizibile și mulți nu vor fi capabili să le citească.  Din nou smathone-ul nu-ți va fi de nici un folos. Paginile de pe saituri sunt create diferit de cum apar pe telefon și numai pe calculator sau laptop le poți vedea în forma lor orignală. 

 

Telefoanele sunt utile pentru comunicare audio sau video în primul rând și pentru situații când te afli în călătorie , copii le folosesc și ca  jucării că de fapt asta și sunt, dar nu înlocuiesc calculatorul sau laptopul care funcționează în sistem windows. Smatphone-ul nu se ridică niciodată la nivelul unui laptop de exmeplu care oferă o imagine la dimensiuni perfecte care îți permite să vizionezi un sait sau un video la o calitate foarte bună, inteligibilă pentru oricine.

 

 

. 

RUȘINEA NAȚIONALĂ: Nu știa formula apei, dar se credea "Geniul Carpaților"!

 VEZI ȘI : SECURITATEA DUPĂ REVOLUȚIA DIN 1989

Securitatea după revoluția din 1989

 Cea mai mare iluzie vândută românilor în euforia din decembrie 1989 a fost ideea că, odată cu fuga soților Ceaușescu, Securitatea a dispărut. Realitatea istorică, documentată tot mai clar în ultimii 30 de ani, arată că „brațul înarmat al Partidului” nu a murit, ci a suferit o metamorfoză spectaculoasă. Dacă înainte de 1989 rolul Securității era controlul populației prin frică, după 1990 „noul rol” a devenit controlul resurselor prin informație și șantaj. Securitatea nu a fost învinsă; ea s-a privatizat.

Procesul a început în martie 1990, odată cu înființarea SRI, care a preluat oficial o mare parte din logistica și personalul vechii structuri. Însă, adevăratul pericol nu au fost ofițerii rămași la vedere, ci miile de rezerviști „trecuți pe linie moartă”. Acești oameni, aproximativ 15.000 la număr, dețineau ceva mai valoros decât arme: dețineau rețeaua de relații comerciale externe ale României (prin Întreprinderea de Comerț Exterior „Dunărea”) și conturile secrete. În timp ce românii de rând învățau ce înseamnă șomajul și inflația de 300%, foștii ofițeri de Securitate deveneau primii capitaliști ai țării.

Rolul real al structurilor de forță după 1990 a fost acela de a arbitra transferul de proprietate de la Stat la o oligarhie nou formată. Marile falimente bancare din anii '90 (Bancorex, Columna Bank, Banca Internațională a Religiilor) nu au fost accidente de management, ci operațiuni coordonate. Creditele neperformante au fost acordate preferențial foștilor ofițeri sau colaboratorilor lor, banii fiind scoși din țară, iar „gaura” fiind plătită de populație prin datoria publică. Practic, infrastructura economică a României socialiste a fost devalizată de aceiași oameni care o păziseră cu sfințenie până în 1989.

Mai mult, Securitatea și-a păstrat influența politică prin celebra „armă a dosarelor”. Arhiva, incomplet predată către CNSAS, a servit ca instrument de presiune politică timp de decenii. Cariere politice au fost distruse sau, dimpotrivă, construite, pe baza unor note informative scoase la momentul oportun din sertare private. Foștii securiști s-au infiltrat în toate partidele politice, fără excepție, asigurându-se că nicio lege a lustrației (care să le interzică accesul la funcții publice) nu va trece de Parlament în forma sa dură.

Un alt aspect al „rolului real” a fost controlul presei. Mulți dintre patronii de presă apăruți după 1990 aveau legături dovedite cu vechile structuri, folosind ziarele și televiziunile nu pentru informare, ci pentru manipulare și protejarea intereselor de grup. Astfel, Securitatea a reușit performanța unică în Estul Europei de a nu fi trasă la răspundere juridic pentru crimele comunismului (cu excepția a 2-3 comandanți de penitenciare judecați târziu), transformându-se într-o castă intangibilă care a condus România din umbră.

Concluzia amară a istoricilor este că România nu a avut o revoluție anti-comunistă completă. În 1990 Ion Iliescu nu a dorit să se confrunte cu Securitatea, să aducă vinovații pentru crimele de la Revoluție , nu a dorit să se afle adevărul despre teroriști ca aceștia să ajungă în fața justiției ci a preferat compromisul cu securiștii . Pe Ion Iliescu la interesat doar preluarea puterii de la dictatorul Ceaușescu și instaurarea unui socialism cu față umană, și cel puțin o parte din romani în primă fază doreau același lucru. Apoi când sistemul hibrid implementat de Văcăroiu a eșuat s-a trecut la următoarea etapă pe renunțarea la socialism și trecerea la sistemul capitalist, intrarea în NATO apoi în UE. 

Teoreticienii conspirației spun că în 1990 Securitatea a predat puterea politică vizibilă  în schimbul puterii economice reale....

 

 

.  

 

.