𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐧𝐚̆ 𝐚𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚̆ 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐮𝐥, 𝐧𝐮-𝐥 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭𝐢𝐯𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆

 

Ca parte a unei societăți/comunități care își asumă valorile creștine, reafirmăm că iubirea – esența Bibliei – nu este separată de adevăr, de ordinea morală ori de rânduiala firească a creației. Dragostea față de aproape nu înseamnă validarea oricărei alegeri de viață sau orientări ideologice și nici negarea realității biologice sau a ordinii naturale.

Comunitatea creștină are nu doar dreptul, ci și datoria morală de a vorbi despre păcat, despre dezorientarea spirituală și morală a lumii contemporane, cu atât mai mult atunci când aceasta se manifestă în mod public și festiv, sub forma normalizării relațiilor care contravin firescului.

Marșurile Pride nu sunt despre „iubire”, în sensul primar și creștin al cuvântului, ci despre o încercare de redefinire radicală a familiei, a sexualității și a antropologiei creștine. Aceste forme de evenimente sunt o manifestare publică a unei ideologii care, dincolo de aparența empatiei, nu solicită doar toleranță, ci inclusiv validare chiar și din partea bisericii și a comunității creștine.

A nega diferențele firești dintre bărbat și femeie, a promova modele de familie fără fundament în legea naturală și biologică, nu înseamnă iubire, ci confuzie. Atunci când această confuzie este sărbătorită în piața publică, în contradicție cu valorile morale care definesc acea societate, se produce o fractură morală care afectează nu doar conștiințele individuale, ci și coeziunea socială. Spațiul public nu este neutru din punct de vedere axiologic; el reflectă și modelează valorile unei comunități.

De altfel, promovarea confuziei în numele toleranței/egalității/iubirii riscă să erodeze discernământul moral colectiv și să impună un climat în care obiecțiile de conștiință sau apelurile la legea naturală sunt privite ca forme de intoleranță.

Conceptul de morală publică (care trebuie respectat, potrivit legii, de orice adunare publică), deși flexibil, nu poate fi redus la criterii pur subiective – el implică un fond de valori împărtășite de o majoritate culturală și istorică.

În ceea ce privește societatea românească, este important să reținem că aceste valori au o profundă încărcătură creștină.

Așadar, când în spațiul public sunt promovate în mod festiv mesaje și manifestări care urmăresc reinterpretarea/modificarea acestor repere sociale, vorbim, implicit, de incidența unui dezacord flagrant cu identitatea creștină și fundamentele morale specifice societății românești.

Iubirea creștină rămâne fidelă adevărului revelat, rațional și profund înrădăcinat în realitatea naturală a ființei umane!

sursa: ocdl.ro