Filipstad era un orășel liniștit, situat în pitoreasca zonă a lacurilor din Suedia. Însă liniștea a fost distrusă de desantul imigranților, pe care guvernul s-a gândit să îi răspândească prin localitățile mici, crezând că acolo se vor integra mai ușor.
Efectul a fost catastrofal. Astăzi, în Filipstad, unul din cinci locuitori este imigrant. Muezinul din moschee îi trezește brutal în zori. Pe străzi, este plin de femei îmbrobodite.
Ideea integrării imigranților s-a dovedit o utopie: nu știu limba (mulți sunt analfabeți), nu se pot califica la locul de muncă.
Statul și autoritățile locale aruncă sume uriașe pentru întreținerea lor, astfel că fondurile pentru băștinași s-au redus drastic.
Modelul Nordic, al statului provindențial, în care cetățenii erau de acord să plătească taxe mari în schimbul unei protecții sociale totale, de la naștere până la moarte, s-a prăbușit.
Nota Bene: Toate aceste adevăruri cumplite sunt enunțate de New York Times, un portdrapel al stângii progresiste și un inamic înverșunat al politicilor anti-imigrație ale lui Donald Trump.
Iată mai jos ample fragmente din textul exploziv publicat de ziarul american .
***
La început, liderii locali au fost înclinați să vadă refugiații ca pe o oportunitate. Minele de fier se închiseseră. La fel și uzina care fabrica utilaje pentru industria forestieră. Orășelul a fost abandonat, populația lui s-a redus la jumătate. Atunci, imigranții au părut o șansă ivită la momentul oportun.
Era vara anului 2015 și tot soseau oameni din zonele tulburi ale planetei: Siria, Somalia, Irak. Ideea era să ocupe casele rămase goale, să învețe suedeza, să ocupe locuri de muncă îngrijindu-i pe suedezii mai vârstnici. Ar fi plătit impozite și ar fi contribuit astfel la la finanțarea vastelor programe de protecție socială care au făcut din Suedia o raritate în lume, o țară care părea liniștită în era capitalismului monDar, la patru ani de la afluxul de refugiați, un număr tot mai mare de suedezi născuți în această țară consideră că nou-veniții sunt o povară pentru finanțele publice. Unii vorbesc despre un atac la adresa „moștenirii suedeze” sau a „culturii suedeze”, sau alte cuvinte care îi desemnează pe albi, pe creștini și familia lor. Antipatia față de imigranți amenință în prezent să arunce în aer sprijinul față de sistemul de stat providențial suedez.
„Oamenii nu vor să plătească impozite pentru a-i ajuta pe cei care nu vor să muncească”, explică Urban Petersson, de 62 de ani, membru al consiliului local din Filipstad, un oraș situat în regiunea lacurilor, la apus de Stockholm. „Nouăzeci la sută dintre refugiați nu contribuie față de societate. Aceste persoane vor fi dependente de ajutorul social toată viața. Este o problemă uriașă.”
Într-o economie globală tot mai mult asediată de inegalitățile și capcanele capitalismului, în care câștigătorul ia totul, Suedia a făcut de multă vreme figură aparte, ca o țară mai blândă, mai cumsecade, un potențial model pentru alte state dornice să evite un populism distructiv.
Așa-zisul model nordic, manifestat în Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda, a fost conceput pentru a proteja persoanele de suferințele obișnuite care afectează numeroase țări dezvoltate, în special Statele Unite. Acolo, pierderea unui loc de muncă poate imediat pune în pericol asigurările de sănătate, locuința, subzistența și sănătatea mentală. În modelul nordic, guvernarea oferă în general asigurări de sănătate, educație și pensie la toată lumea.
Statul oferă locuințe subvenționate și servicii de îngrijire a copiilor. Atunci când oamenii își pierd locul de muncă, ei obțin alocații de șomaj și programe de formare profesională foarte eficiente.
Atunci când copiii se nasc, părinții beneficiază de un condeiu plătit care pare de neimaginat pentru majoritatea celorlalte țări: 480 de zile în Suedia.
„Dacă te-ai născut în Suedia, practic ești câștigat pe viață”, spune Adam S. Posen, președintele Institutului Petersen pentru Economie Internațională de la Washington.dial tumultuos.
Însă forța modelului nordic a depins multă vreme de două elemente cruciale: voința oamenilor de a plăti taxe dintre cele mai mari în lume și convingerea că toată lumea trebuie să muncească. Statul veghează ca persoanele apte de muncă să fie pregătite să ocupe locuri de muncă bine remunerate în industrii de vârf.
Imensul aflux de imigranți în Suedia – cel mai mare din toate țăril europene, în raport cu numărul populației autohtone – pune în mod direct în pericol acest sistem.
La apogeul anului 2015, 160.000 de refugiați au solicitat azil în Suedia, o țară cu 10 milioane de locuitori. Aceasta echivalează cu peste 5 milioane de refugiați care ar sosi pe an în Statele Unite.
În cursul ultimelor două decenii, rata persoanelor născute în străinătate a ajuns de la 11% la 19% în rândul populației suedeze. Mulți dintre refugiați au educație precară și nu vorbesc suedeza, ceea ce face dificilă angajarea lor.
În Filipstad, familiile de refugiați de cinci și mai multe persoane sunt adăpostite în apartamente de două persoane. Școlile locale se confruntă cu o avalanșă de plângeri, despre elevi care absentează sau suferă de foame. Infracțiunile cu violență s-au înmulțit. La fel, consumul și traficul de droguri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu